picture about arad

arad-timisoara

Duminica, ora 7:27 pm. Merg spre Timisoara. Toata lumea din compartiment doarme. Becul nu functioneaza. Fundal: Radiohead. Sa transform blogul intr-un jurnal? Maybe. Nu stiu inca. Mi se pare totusi ca aceste lucruri mai intime ar trebui tinute pentru mine. Inca o saptamana in Timisoara de partiale. Sambata il dau pe cel de la fizica. Inca nu am invatat nimic dar sper ca o sa ma descurc. Oricum am destul timp sa invat. O sa am o saptamana interesanta totusi. Tot saptamana asta o sa ma duc si la teatru. La Aualeu in Scart. E cred singura piesa care nu am vazut-o din stagiunea asta a lor. Chiar astept si sunt entuziasmat. Din cate am vazut au piese bune, simple si cu un mesaj destul de clar. Posterul mi se pare foarte interesant. E un poster alb cu negru desenat jocul spanzuratoarea si pe acele linii pe care ar trebui sa fie scris cuvantul ghicit scrie numele piese: Draga Elena. Vreau sa iau si la fizica o nota mare. Ma abitioneaza o groaza de chestii in Timisoara. Am venit oricum cu un plan concret in Timisoara si pana acum imi merge foarte bine. Sunt oricum foarte la inceput si nu are rost sa ma entuziasmez degeaba. Nici macar de prima sesiune de partiale nu am trecut. Consider ca o buna educatie formala va conduce la un drum bun in viata. Daca nu ma stradui din facultate nu o sa ajung niciunde. Si sincer ma abitioneaza si mediul in care studiez. Sper sa nu am deziluzii mari. Mi-e intr-un fel frica de asta. Fac tot ce e posibil sa imi indeplinesc visul. De cate ori imi pierd un pic motivatia incerc sa imi reamintesc de ce am venit aici si ce vreau sa fac. Take care you guys. Fight for yourselves.

O poveste intre multe altele

La insistentele unei foarte bune prietene am ajuns sa scriu articolul asta. Imi pare rau ca ajung sa scriu foarte putin sau mai deloc pe blog dar din pacate timpul liber este foarte putin si pur si simplu de multe ori sunt prea obosit pentru a face analize de tot felul. Trebuie sa recunosc ca pentru a deveni un student bun trebuie sa tragi tare si sa inveti. Am ajuns la concluzia ca facultatea se poate termina foarte bine si lejer cu note de 5 si 6 tinand totul intr-o petrecere si o veselie. Dar ca sa ai note mari chiar trebuie muncit si invatat destul de mult ce iti ia o parte importanta din timp. Oricum nu asta am vrut sa scriu ci o poveste foarte amuzanta ce mi s-a intamplat mie si prietenului meu A.

In seara zilei de vineri a concertat trupa Byron in Timisoara. Am fost o mica gasca, oameni foarte misto si draguti la acest concert in cafeneaua 700, un loc extrem de classy si plin de bun gust. O ambianta placuta, muzica excelenta, concert aproape acustic ce imbia totul intr-un cadru intim foarte dragut. Se facuse deja 2 si ceva dimineata si nici eu nici A nu mai aveam bani. Adica el avea 4,20 Ron si eu 3 Ron. Eu ii imprumutasem ceva bani si urma sa ii inapoieze dimineata acea la ora 6:45 cand urma sa ne ducem cu trenul spre casa. La ora intalnirii eu aveam vreo 3 ore de somn la activ iar A nici macar una. El statea pe banca foarte lejer si savura din plin o doza de sprite cumparata cu 1,5 Ron de la alimentara din fata caminului. Eu l-am intrebat daca are totusi sa imi dea bani de tren. Foarte mandru, A mi-a raspuns ca are exact 2,70 Ron pentru biletul lui de tren cu reducere. Astfel aveam in total 5,7 Ron pentru bilet de tren. Mie imi mai trebuiau 3 Ron pentru biletul de tren. Astfel, ne pornim la 6:45 spre gara intr-un ritm extrem de lent. In loc de 35 de minute am facut vreo 45 -50. Eram extrem, extrem de lenti si de adormiti. Am scos din fata facultatii Electro 10 Ron pentru a putea sa imi cumpar si eu bilet. Ok. Totul e in regula. Ne luam biletele, ne ducem pe peron. Sta A sa fumeze o tigara. Trenul trebuia sa plece la 8:10. Sageata pana la Arad. Scria Oradea pe tren. Directia era buna. La 7:47 a zis conductorul:”hai ca pleaca”. Eu panicat din fire am crezut ca pierdem trenul si l-am luat tras in tren. Porneste trenul la 7:47. Urcasem in acceleratul de Oradea in loc de personalul de Arad. Ironia sortii era ca trenurile erau identice, la 15 min diferenta si mergeau in aceeasi directie. In momentul in care am realizat ca ne-am urcat in alt tren am bufnit amandoi in ras si am plecat spre conductor sa vedem ce putem face. Ne gandeam sa ne dam jos in Ronat (cum sa te dai jos in Ronat!! ), dar cum era accelerat, prima oprire era in Arad, ceea ce era destul de ok pentru noi oricum am lua povestea. Conductorul a zis: „Nicio problema, platiti amandoi 9,5 Ron de caciula si scapati”. Care era problema? A si-a dat toti banii pe biletul de tren si eu am avut initial 13 Ron din care 5 i-am dat si eu pe tren. Astfel am ramas cu 8,40 Ron. I-am explicat conductorului ca nu avem atatia bani. Pai in cazul asta s-a simtit obligat sa ne ceara un act de identitate. Dupa ce a verificat la toti din tren biletele a venit si la noi. Dupa ce ne-am primit o mica morala ne-au fost rostite urmatoarele cuvinte: „Dati lovelele la nasu’”. In momentul ala aproape ca am bufnit in ras dar i-am dat cei 8 Ron ce ii aveam. Am fost amenintati si cu un proces verbal de 400 Ron dar na ~am scapat~. Pana la urma am ajuns la ora 8 jumate in Arad pe un mega frig, cu 40 de bani in buzunar. Am mers inca o ora pe jos pana am acasa. Pe drum m-am intalnit cu o fosta colega de liceu, cu un fost coleg de generala, mama unui prieten si inca un vecin. Va dati seama cam ce se gandeau ei ca sunt la ora 9 dimineata pe jos prin Arad cu rucsacul in spate. A fost o poveste foarte haioasa si cu siguranta o amintire placuta.

Tin sa precizez ca articolul a fost scris pe tren la ora 11:26 pm in drum spre Arad dupa vreo 25 de ore de nesomn. Incep sa realizez ca imi place viata de student si patesc multe si sunt implicat in multe activitati. Nu prea am timp sa realizez ca traiesc niste vremuri foarte faine.

C u. Take care :)

Hello new life

Nu prea vreau sa dau detalii despre viata mea personala dar acum chiar vreau sa impartasesc acest sentiment de beatitudine care il port. Sunt mutat doar la 50 km de Arad si parca traiesc altceva. Am o proprie casa (camera), un orar bine stabilit, colegi, agitatie. Tot ce imi doream. Sunt oarecum pe cont propriu si asta imi da o stare super buna de spirit. Imi place ceea ce incep sa traiesc. Sunt ca un copil de 7 ani care face trecerea de la gradinita la primul an de scoala. Ma simt excelent. Abia astept sa vad cum este tot sistemul, sa imi vad noii colegi si profesori. Am o camera foarte frumoasa. Totul este nou si ma simt extrem de confortabil in ea. Abia astept sa invat orasul mai bine, sa imi fac o gasca misto de studentie.

Ma duc la culcare. Maine e prima zi si la 11 e deschiderea. :D

Timisoara, here I am!!

Casete de vanzare?

Cum noaptea nu prea gasesc nimic la tv pentru a adormi mi-am facut un obicei in a asculta casete cu muzica. Doar ca am prea putine. Asa ca fac apel la toti cei care aveti casete ce stau prafuite pe ultimul raft din debara. Le cumpar, no problem. Ascultatul casetelor e ceva extrem de placut. Sa auzi acel sunet din background pe care a fost inregistrata melodia. Superb. Va rog sa ma contactati daca aveti ceva pe acasa/la parinti/bunici.

Kind of Blue

Simt ca trebuie sa scriu despre jazz. Trebuie, dar si vreau sa scriu. Este un moment mult prea important ca sa nu il consemnez. Sunt un fan inrait al muzicii de cativa ani si al jazzului de vreo doi si ceva. Astazi implineste albumul meu preferat din jazz jumatate de secol. Este probabil si cel mai important album din acest gen de muzica al tuturor timpurilor. 17 august 1959 a fost data lansarii albumului. Tot in acel an a fost inclus in National Recording Registry, acolo unde intra doar discurile care sunt "culturally, historically, or aesthetically important, and/or inform or reflect life in the United States". In 2008 a pimit patru discuri de platina si s-a situat pe locul 12 in topul celor mai importante 500 de albume intr-un clasament al revistei Rolling Stone.
Albumul este unul minunat. Are 48 de minute de magie pura. Incepe cu "strigatul" lui Miles Davis catre generatia bebop prin melodia "So what". Doreste o indepartate, o eliberare din "agresivitatea" epocii sale. Urmeaza, "Freddie Freeloader", etapa de evadare din curent si cautarea unei noi generatii, al unui nou suflu, al unei noi directii in jazz. "Blue in Green", o melodie linistita cu un inceput minunat de trompeta si bas, continuand pe rand cu pian si saxofon, Bill Evans si John Coltrane. O progresie minunata de instrumente. Piesa reprezinta calmarea spiritului dupa primele doua melodii ce te tineau in priza de la evadarea din bebop. "All blues" imi sugereaza o multumire din numele lui Miles Davis generatiei blues, swing, big band pentru ca reusirea mentinerii in viata o parte din cultura Americii. Ultima melodie, "Flamenco Skethces" reprezinta odihna perfecta dupa creearea acestui nou suflu in interiorul muzicii, modal jazzul. La nici un deceniu dupa ce a inventat cool jazzul, Miles Davis isi confirma din nou statutul de muzician de prim rang de data aceasta mai puternic si mai frumos prin Kind of Blue.
Acest album este unul magic. Trebuie ascultat. Fiecare nota, fiecare solo, fiecare miscare este una splendida. E vocea unei intregi generatii. Probabil cea mai prolifica si mai inzestrata generatie din istoria jazzului.

Am postat un filmulet de pe youtube. Ii invit pe toti cei care mi-au citit articolul sa se uite si la clip. E dedicat albumului si analizat pe scurt (mult prea scurt) de catre mari artisti de jazz, toti lucrand la un moment dat cu Miles. Probabil am fost extrem de subiectiv in articolul acesta dar am simtit ca trebuie sa scriu.

"Don't play what's there, play what's not there." - Miles Davis

Hotel Rwanda

Nu sunt un mare fan al filmelor. Ma uit foarte rar. In general as spune ca una, maxim doua pe lunaimi sunt de ajuns. Acum sunt intr-un maraton as spune. "Consum" vreo trei filme pe saptamana. Unnul m-a suprins intr-un mod bizar. Nici nu stiu daca a fost pozitiv sau negativ modul in care am primit mesajul filmului. Abordarile sociale si cele politice sunt cele ce ma ating. De curand am vazut filmul "Hotel Rwanda". Mi-am dat seama in ce lux traim. Mi-am dat seama ce norocosi suntem ca avem Internet, HBO si apa calda. Probabil ca unii vor spune ca exagerez, ceea ce probabil si fac, dar filmul m-a terifiat pur si simplu. Tema principala consta in razboiul civil intre cele doua comunitati etnice din Rwanda: hutu si tutzu. E practic o bataie care pe care pe tot parcusul ecranizarii. Am inceput sa ma uit la film noaptea pe la 1:00 si am zis ca sting calculatorul dupa o jumatate de ora sau maxim o ora. M-am uitat cu sufletul la gura la tot filmul. Pur si simplu iti dai seama de minciuna continua ce ti se vara pe gat si cat de ghinionisti pot sa fie unii oameni. Va recomand filmul pentru o reflectare asupra ceea ce se intampla in jurul vostru. Chiar si dupa o jumatate de saptamana sunt afectat de poveste si de ceea ce se intampla acolo. Incercati sa va uitati la film. Merita.

Va spun cu cea mai mare sinceritate,
Pace

Play me, I'm yours

De proiectul Play me, I'm yours am auzit de la TV de la un jurnal de stiri. Este vorba despre ideea unui artist englez cred, Luke Jerram. Pentru a cunoaste lumea din jur, pentru a promova noi talente, pentru a colora viata metropolelor s-a gandit sa amplaseze 30 de piane in diferite locatii ale oraselor. In Birmingham in peste trei saptamani s-au adunat aproximativ 140, 000 in jurul pianelor. Putea sa cante oricine, la orice ora absolut orice. Mi se pare foarte frumos ca lumea se aduna in jur si canta si se distrau, se deconectau pentru cinci minute de cotidianul din jurul lor. De mentionat este ca in Londra nu s-a avariat niciun pian in timpul actiunii. In Londra actiunea a avut loc in timpul City if London Festival. Chiar mi-ar placea sa se intample asa ceva si in Arad sau in Romania. Vreau sa vad actiuni culturale, vreau sa vad ca se intampla ceva in jurul meu. Nu mai vreau bratari fosforescente si mici. Vreau muzica, teatru si bun simt.

Garana Jazz Fest

I'll have this post written on English from several reasons. This is an extension for the review of Raoul on his blog (find link on the bottom of the page) and because people must find out how great this Romanian Festival can be. I don't like to get to personal on my blog so I'll put the spotlight on the gigs.
The schedule was quite well structured and in every evening there was at least one Romanian band playing which I consider it is extremely good. They didn't totally respected the order on the poster but it was OK.
Friday they had a delay of like two hours I guess and started at about half past eight. Andrej Jagodzinski reminded me in some way of Esbjorn Svensson Trio. He had that calm and funny attitude in his style. The soft but challenging piano was quite nice. Jazz de Necaz is a new jazz band from Timisoara. The most of the band is still studying in the University but I must say that Lucian Nagy at sax is great. He is probably the best young player in the country. I must say that I don't like guitar jazz. I don't think that guitar has its place in jazz. Terje was too rock for me. I can't really say an objective opinion about him. The last group was Nick Bartsch's band from Switzerland. They were absolutely amazing. They have fresh, energic, progressive style. They were wow!
Saturday it was the day. Everything seemed to be fine. But it was something in the air and it was not love. It was the heaviest rain my body experienced in his life.I didn't really like Platonic. I mean they were good but not that good. Bega Blues band were the next. They are an experienced band from Timisoara. It was a pro blues show. A festival like this needs a band like this from time to time. John Abercrombie was better than Terje. He seemed more jazzy. More like Scofield. It was nicer. But it was partially ruined by Udrea (but I don't really want to expand this part). He was a pro and did his job in a very nice way. Then it all started. It was the rain. Everybody ran under the kiosks and some went to their tents. Raoul had the genious idea to hide under the table. It was very nice. When we thought that it chilled down we were wrong. Anyway, we went "home" and had to rescue our houses. It was probably one of the craziest nights in my life. Saving tents at one a.m. with a flashlight on a heavy rain it is not easy but it is super funny. I am sorry I haven't seen the Helge Lien concert. It was held after the rain stopped. It must have been very nice.
Sunday was all about Nils Petter Molvaer. Misi Farkas Band opened everything. Trigon from Moldavia were next and they held a wonderful ethno-jazz concert. Everybody was mesmerized by their energy. Nils Petter was the shit! He was just what I expected. The chill guy that will make 8 000 people stop talking and listen to him and his cornet. I just felt extremely accomplished when I heard Song of Sand at the end. This was why I came 'till Garana. He did worth it. I don't know if he deserves the title of "the new Miles Davis" but he is great. He has a style few people can think about. I haven't seen Ulrich Drechsler. Sorry :D
I had probably one of my most amazing weekends in my life. I had great time and I must thank this to: Linda, Raoul, Stefan, Marmo, Oana, Io, Andrei, Cristina, Akos and Alecu. You did my weekend a wonderful one. Few of you like jazz but the fact we ate that watermelon, had that bath in the lake and laughed all along, eating 25 mici and 3 copanele, had the water fight, saving the spots at the concerts and saving our tents, sleeping in the car it made one of the funniest holidays I ever had.

PSPW!!!!!!!!!

P.S.: Vreti prune?

Am innebunit eu sau ce?

Mi-am propus sa nu scriu despre Michael Jackson dar in final vad ca o fac. Incepe sa ma enerveze o chestie totusi. Inainte de moartea lui Michael Jackson toata lumea ii recunostea muzica si originalitatea dar marea majoritatea credea ca ceea ce a facut in viata privata e de neconceput si inadmisibil. A dat un exemplu prost societatii incepand de la operatiile la piele la tinutul bebelusului deasupra balconului si culminand cu acuzatiile de molestare. Nimeni aproape nu il vedea in stare terminand super turneul ce urma sa se desfasoare la Londra. Michael Jackson is now dead. Imi pare rau pentru el. Era mult prea tanar. Dar nu depsre asta vreau sa vorbesc. Toata lumea, si vorbesc la propriu acum, chiar toata lumea si-a schimbat parerea de el. Acum este recunocut ca fiind ca fiind o personalitatea pozitiva si extrem de influenta pozitiv. Am auzit la televizor mai nou oameni ce ziceau ca acele operatii estetice au fost facute sub presiune si ca s-a folosit lumea de imaginea lui pentru a-l pune sub acuzarea de molestare. Si el era in stare sa termine toate concertele pentru ca avea o conditie fizica buna si ca altfel nu ar fi primit acordul medicilor pentru concerte.
Ce e mult, e mult. Inteleg ca a fost super megastar dar totusi. De ce nu s-a vorbit de el asa frumos si inaintea de moartea lui? De ce nu s-a facut o mediere intre ce se zice acum si atunci si sa se vorbeasca asa si inaintea si dupa moarte lui? Ce-i adevarat, poate ca imi exprim o parere gresita acum pentru ca nu am realizat prea multe cand Printesa Diana sau Freddie Mercury au murit, nu prea stiu cum se intampla al inmormantari de astea gigant. Iar cand John Lennon a murit nici nu ma nascusem. E ciudat totusi ca lumea reactioneaza asa. A fost un om atipic oricum. Am citit pe un ziar electronic ceva de genu: "Macar nu s-a dus la femei si nu a baut si s-a drogat. A stat la vata pe bat, se juca cu copilasii si traia in Neverland." Mi s-a parut foarte dragut. Ce a facut este facut, ce rost mai are sa o intoarca lumea pe dos. This is it, we must get used to it.

Half a century mates!

Spun asta pentru ca exact cu 50 de ani in urma pianistul britanic Dave Brubeck, saxofonistul Paul Desmond, bateristul Joe Morello si basistul Gene Wright au inceput inregistrarea sub numele Dave Brubeck Quartet una din cele mai mari discuri jazz din istorie, "Time Out". Ei au terminat de inregistrat la jumatatea lunii august. Merita tot respectul nostru. Tocmai pentru ca Take Five a ajuns un standard de pe album si a ajuns pe topul Bilboard al vremii am sa vi-l las mai jos. E si una din albumele mele preferate de jazz, trebuie sa recunosc. Si anul acesta se implineste tot jumatate de secol de cand Miles Davis a inregistrat Kind of Blue. Dar asta se inampla in august. Acolo o sa am un articol mult mai mare cred. Miles e printre artistii mei preferati.

E cea mai veche inregistrare ce am gasit-o (1961). Enjoy :) The beginnings of cool jazz.

Happy Birthday Sir Paul!

Astazi e ziua lui Sir Paul McCartney. Nu tin evidenta la nume dar pur si simplu s-a nimerit sa dau peste el astazi. El este in mare parte vinovat pentru formarea grupului Beatles, so he deserves a big thank you. Melodia mea preferata scrisa de Paul e "Let it Be". V-am lasat cu ea

Pe langa asta am mai vrut sa scriu un big welcome pentru oricine vrea sa mearga la Garana anul asta. As cam vrea sa ajung pe acolo daca planurile din viitorul apropiat ies bine. Cine mai vrea sa vina is welcomed to join anytime. Anul asta vine un trompetist foarte bun din Norvegia. Il cheama Peter Nils Molvaer. Eu cel mai mult pentru el m-as duce.

Trip to Timisoara

Am fost vineri intr-o vizita scurta in Timisoara. M-am gandit sa merg cu trenul de 2:30. Nu stiu de ce am avut impresia pana cand am ajuns in gara ca o sa merg foarte lejer in super conditii de sageata. Visele mi s-au spulberat cand am vazut ca va trebui sa merg pana pe linia 6 (care by the way nici nu are iesire din pasaj) si sa ma urc intr-un tren vai de capul lui. Am trecut prin pasaje, peste linii si m-am urcat la ora 1:55 intr-un tren personal (banui ca stiti cum arata). Aveam impresia ca o sa stau singur in vagon si sincer speram la asta. Nu aveam chef sa imi vina cineva cu miros infernal de transpiratie sau tanti din Chisineu Cris care sa isi spuna povestea vietii. Eram extrem de linistit si am si inchis usa compartimentului sa fiu sigur de o treaba. Ma trezesc in vreo 5, maxim 10 minute, cu o fata cam de varsta mea care a vrut sa stea in compartiment. Ce-i adevarat compartimente goale nu prea mai erau. Si i-am zis normal sa stea. Preferam sa stau cu ea decat cu persoane io stiu de care mai ciudate. Era foarte zambitoare si parea foarte de treaba. M-a intrebat de unde sunt si unde merg. Am povestit doua cuvinte unul cu celalalt. Mi-a zis ca are 17 ani si e din Petrosani. Ce mi s-a parut extrem de dragut e ca mi-a zis ca vine aproape in fiecare saptamana din Petrosani in Timisoara doar pentru ca ii place orasul. Mi-a povestit ca face snowboard si cum ca pe varful Retezatului mai e zapada. Chiar mi-a facut placere sa vorbesc cu ea poate tocmai pentru ca nu o cunosteam. Apoi a mai intrat cu noi o fata in compartiment care era in anul II la limbi in Timisoara. Si ea extrem de treaba am vorbit mult si bine. In Aradul Nou a mai venit un tip de vreo 30 de ani care a dormit mai gata tot drumul. Printre cateva randurri de somn a si raspuns la vreo doua telefoane. Mi s-a parut extrem de simpatica faza de a discuta cu persoane cu care esti constient ca exista o probabilitate mare de a nu le mai vedea inca o data. Fiecare a povestit cate ceva. Eu am povestit un pic de bac ca aveam foile cu Iona in mana (fiind decis sa invat pe tren - nu mi-a iesit :p). Tipa de la litere a mai povestit de facultate si de ceva profi, cea din Petrosani de cum e viata pe la munte. Am mai povestit de peripetii de prin excursii si calatorii cu trenul. De o singura chestie imi pare rau. Ca am facut cunostinta cand am coborat din tren. Era mai interesant daca ramaneam anonimi unul pentru celalalt. Astfel am aflat ca pe fata din Petrosani o cheama Ligia si pe cea de la litere Anca.

Music is the reflection of our souls

Mai demult, o buna prietena de a mea mi-a promis niste casete cu muzica jazz. Stia ca imi place. Eram extrem de entuziasmat ca wow.. casete cu jazz. Abia asteptam sa pun fizic mana pe o caseta de jazz. Parca iti da un iz aparte. Mai ales ca jazz-ul nu inseamna doar muzica in sine... inseamna si istoria din spatele muzicii, povestile, interpretarile, concertele, dedicarea, pasiunea, frumusetea. Pentru mine asta inseamna. Mi-a spus ca unul era cu John Hicks si celalalt cu Peter Moffitt. De John Hicks am mai auzit dar nu imi zicea prea multe. In afara ca am auzit numele, de Moffitt deloc. Am cautat apoi pe net dupa ei. De Moffitt nici acum nu stiu prea multe. Hicks in schimb a fost intr-o trupa puternica de prin anii '65, The Jazz Messengers. Eram sincer curios, nu ma gandeam la nu stiu ce calitate. M-am intalnit cu prietena respectiva dupa vreo 2, 3 luni in care aproape ca am uitat unul de altul si mi-a dat casetele sa le ascult. Deci caseta cu Hocks este absolut geniala. Este vorba despre o inregistrare din '92 cu Clark Terry, Greg Gisbert, Ron Carter, Grady Tate, Joshua Redman si John Hicks. Este o caseta de la BMG, facuta integral in SUA. Artisti mega-mega buni cu Ron Carter in forma, si Johua Redman care vroia sa confirme dupa ce in '91 castigase concursul lui Monk. Este o inregistrare superba. Acum aproape ca in fiecare seara aceeasi caseta o ascult. Este un post-bop nemaipomenit. Si aud sunetul acela de caseta in fundal care probabil m-ar fi deranjat acum 10 ani cand ascultam doar la caseta. Mi-am reinstalat casetofonul parintilor mei in camera. Apoi m-am dus sa caut discurile de vinyl ce le ascultam cand eram mici. Am gasit toate povestile misto, atat de dor mi s-au facut in momentul acela de ele. Am gasit apoi super muzica ce acum 15 ani cand ascultam povestile acelea chiar nu ma interesa. Colectie: Wagner, Mahler, Tchaikovsky, Puccini, un disc Kenny Rogers. Asa ceva imi aduc aminte. Ca apoi sa constat in tot entuziasmul meu ca pick-up-ul nu mergea. E rupt acul cred. Am fost intr-un fel dezamagit. But what can I do? Macar am ramas cu jazz-ul. Si e splendid. Este o senzatie absolut speciala sa asculti caseta. Va recomand sa ascultati casete sau vinyl-uri cu atat mai mult daca aveti ocazia.

I want to Thank You my Friend :D. You make my day every time I listen to that cassette.

celebrate originality

haha... ce nice. L-am vazut pe Ilie Nastase in clip-ul asta de la Adidas. Foarte misto. E intre Katy Perry si David Beckham. Si este cred singura vedeta veterana de acolo. Respect mate. Respect.

National identity

Pentru a sarbatori 10 ani de BRD in Romania s-au realizat 2 reclame prin care se promoveaza ideea de identiate nationala. Demult nu am mai pus reclame. Acum 5 minute le-am vazut la televizor si mi-au placut la nebunie. Ar fi interesant sa vedem o reactie al unui om din exteriorul tarii. Cineva care a trait afara acele vremuri. Initiativa mi se pare excelenta si reclamele (din ochii unui necunoscutor) mi se pare foarte bune.

now this is what i'm talking about

Poza asta este "cartoon of the day" pe 22 martie, adica azi, pe The Indepenent. Google knows everything, google maps, google ocean, google earth, google streets, igoogle. GOOGLE is everywhere. Even in the Oxford dictionary. Why apple, microsoft, coca-cola, ipod or windows are not there? They deserve it too. M-a amuzat atat de tare desenul asta. Daca traiesti intr-o super metropola ca NY, Londra, Washington D.C. poti sa urmaresti mai gata pe oricine. This is so hilarious.

Hai ca e bine...

Totul a inceput cu Shakira in varf de forma in Timisoara. Nu mai fusese un super concert in Romania de ceva vreme. O artista care la vremea espectiva macina topurile din strainatate. Venea in Romania pe un stadion de vreo 30.000 de locuri. Si parca de acolo a inceput o avalansa de concerte in Romania de mare clasa. Cand mai aud ca mai vine cate un super artist in Romania imi vine sa imi dau cateva capete ca nu stau in Bucuresti. L-am intrebat pe prietenul meu loial Google cam ce a fost in ultimii cativa ani prin tarisoara asta mica si nevinovata. Stiam eu de cateva nume dar parca nu vroiam sa imi scape cineva. In trecut a venit un Michael Jackson prin 92, a mai venit o Metallica, apoi daca nu ma insel a mai revenit Jackson prin 98. Dar erau concerte izolate. Shakira daca nu ma insel a aparut prin Romania in 2004. Nu ma condamnati va rog daca ma pacalesc.

Cap de afis in 2006: Depeche Mode (de fapt, un concert de muzica electronica m-a indemnat sa scriu articolul asta). Nume mari ale rock-ului mai "suparat" au concertat: Lake of Tears, Uriah Heap, Tiamat, Lacrimosa si Therion. Duran Duran, Billy Idol, Groove Armada, DJ Vadim, Buena Vista Social Club si Sofa Surfers au aparut si ei pe scenele autohtone. Sigur au fost si concerte reusite si mai putin reustite. De asemenea acum mi-am amintit ca a fost si un concert Faithless pe stadionul Arcul de Triumf. Cica afost show acolo.

Avem acum si un festival (finally)... chiar ma bucur ca exista si asa ceva. Trebuia sa se faca pana la urma. Si din punct de vedere al headlines-urilor chiar ma tenteaza mai mult festivalul de la Bucuresti (c-o fi el B'estfest sau Bestival) si Sziget. To get back to the point. In 2007: Pink Martini, Deep Purple, Prodigy, Reamonn, Scorpions, Beyonce, Muse, Dandy Warhols, Anja Garbarek, Michael Bolton, Wu-Tang Clan, Yondeboi, Vienna Art Orchestra, Gogol Bordello. Sunt din ce in ce mai mirat de cate concerte au fost. Am gasit o lista imensa. Si am selectat doar cateva nume.

In 2008: Glodfrapp, Vive la fete, Crematory, Metallica, Lenny Kravitz, Massive Attack, Al Di Meola, Thievery Corporation, Koop, Tricky, Roisin Murphy, Kylie Minogue.

Anul asta iarasi sunt o serie de super concerte. Astea le cam zic din memorie ;)). Anul asta o sa fie prin Romania: Depeche Mode, Kraftwerk (ei sunt cei care m-au facut sa scriu articolul, pur si simplu nu mi-a venit sa cred ca o sa-i vad vreodata pe aici; mi se pareau prea giganti; never say never though), Moby, The Ting Tings, Franz Ferdinand, Claxons, Santana, Patrice, Ayo si punand punctul pe i... 26 august.. Madonna!

E foarte bine si ma bucur ca incepe sa se organizeze lumea pe aici. Uitati cate concerte. Eu va doresc sa depasiti cu bine criza si sa mergeti la cat mai multe concerte. Sunt momente extraordinare. Merita sa traieste fiecare clipa.

what can be nicer?

Mi se intampla sa merg saptamanal de prin Alfa pana prin Aradul Nou cu tramvaiul. Am descoperit un lucru minunat. Iubesc cand vin inapoi. Stau vreo jumate de ora pe tramvai, am capul proptit pe geam si ascult muzica. E ora 5:30 - 6:00 pm. E o snzatie geniala sa stai in tramvai sa urmaresti cum se misca lumea in jurul tau, tu doar sa stai si sa observi "the motion". De multe ori ma gandesc sa imi iau o zi libera si sa stau intr-un tramvai vreo 2 3 ore si sa fac cateva tururi ale Aradului. Pe mine ma linistete. Poate suna ciudat. Si pentru unii chiar aiurea. Pentru mine poate e interesant ca nu circul aproape deloc cu mijloacele de transport in comun. Dar sa stai in tramvai si sa nu ai nici o grija, sau cel putin sa te faci ca uiti pentru 25-30 de minute ca nu ai nimic de facut, e genial. Lucrurile marunte din viata mea care merita sa le traisca oricine. Have a nice day folks! :)

www.filarmonicaarad.ro

Ar trebui sa vizitati si voi site-ul. Am fost sa ma interesez zilele trecute de concertul din 26 februarie. Cum nu prea am drum pe acolo doar acum am observat 2 bannere mari pe care scria "Stagiune aniversara 2008-2009". Am vazut pe panoul cu anunturi stagiunea din februarie si martie. Este intr-adevar o stagiune aniversara la care merita sa mergem. Am uitat sa precizez. Filarmonica implineste 60 de ani de viata. De aceea este marele tam-tam. Am vorbit cu un domn extraordinar de placut si politicos, un adevarat gentleman, despre filarmonica din Arad vreo 10 minute cred. Era domnul de la casierie. Mi-a spus ca tot mai putina lume vine la filarmonica. Erau putine bilete vandute. Era marti ce e drept, dar totusi. In sala mare erau 12 bilete vandute. O sa va las mai jos stagiunea din martie. Poate o sa aveti chef sa mergeti pana la filarmonica. Sau de ce nu la teatru? Chiar acum duminica am vazut Turandot. O piesa frumoasa. Chiar reusita. Si extrem, extrem de clar realizata. O poveste frumoasa.

Joi, 5 Martie 2009 ora 19.00
Sala Palatului Cultural
Concert vocal simfonic
Carl Orff - Carmina Burana
Dirijor: Dorin Frandes
Solisti: Camelia Clavac, Valentin Racoveanu, Adrian Marcan
Dirijorul corului: Robert Daniel Radoias

Luni, 9 Martie 2009 ora 19.00
Sala Mica de Concerte
Filarmonica in Familie
Florescu Mario, Lucica si copiii in... "Prezent"

Joi, 12 Martie 2009 ora 19.00
Sala Palatului Cultural
Concert Simfonic
Dirijor: Cristian George Neagu
Solist: Daniel Goiti
Program: Nicolae Branzeu - Nocturna, Serghei Rahmaninov - Concertul nr. 2 in do minor pentru pian si orchestra op. 18, L. van Beethoven - Simfonia a V-a in do minor op. 67

Joi, 19 Martie 2009 ora 19.00
Sala Palatului Cultural
Folk Meets Symphonic - Seara de muzica irlandeza
Dirijor: Robert Houlihan
Solist: Neillidgh Mulligan (cimpoi irlandez)
Program: In program lucrari de Frederick May, Archibald James Potter, Ed Bennett, Neillidh Mulligan, John Larchet, Leroy Anderson. Eveniment realizat cu sprijinul Centrului de muzica Contemporana Dublin.

Luni, 23 Martie 2009 ora 19.00
Sala Mica de Concerte
Recital cameral
Georgiana Maria vioara
Sorin Dogariu pian
In program lucrari vioara si pian de G. Enescu si B. Bartok

Joi, 26 Martie 2009 ora 19.00
Concertul orchestrei de camera
Dirijor Radu Popa
Solist Gabriel Croitoru
Program
Antonio Vivaldi - Anotimpurile
P.I. Ceakovki - Serenada pentru orchestra de coarde in do major op. 48

Sper ca nu am scris programul asta degeaba. Daca am ambitionat cel putin un om sa mearga pana la filarmonica luna viitoare, ma simt implinit. Biletele sunt jenant de ieftine. Intre 10 si 15 RON pentru adulti si intre 2 si 7,5 pentru elevi si pensionari. Acum am gasit pe site programul. Bine ca m-am cinuit sa scriu de pe fluturas. Sper sa ne vedem pe acolo. Cheers!

Mmmrrrrrrr

Sorry mates. Nu am mai scris de o luna aproape. But I'm back. Sa stiti ca ma indigna atitudinea unor firme care se dau serioase si nu sunt. Mi-am comandat de curand ceva cd de pe net. Promptitudine a fost. Nu pot sa zic ca nu. Dar am primit cd-ul neimpachetat, ceea ce nu am crezut ca nu o sa mi se intample... hai, treaca mearga. Dar era carcasa crapata la un capat si cd-ul un pic patat. Come on. Am dat bani pe respectivul material. Am primit cd-ul aruncat peste poarta. Ca sa nu mai zic ordinul de plata (cred ca ma exprim bine) - foaia pe care sunt puse toate datele:cand, cum, cat, adresa, nici nu erau acoperite cu o folie sau ceva. AAAA!! This makes me sick. Credeam ca o sa primesc ceva super impachetat si aranjat si infoliat si tot. Data viitoare o sa ma uit bine de la cine cumpar.

I Contact

Intamplator am dat peste cel mai ciudat, destept si practic device din ultima vreme. Deocamdata totul e concept din cate am inteles. M-a cam frustrat ideea ca nu am gasit site-ul praducatorului. Am adunat informatiile de prin bloguri. Doi tipi din Coreea cred, dupa nume cel putin, Eun-Gyeong Gwon & Eun-Jae Lee au creeat o pereche de lentile. Aceste lentile inlocuiesc mouse-ul. Acest gadget daca pot sa ii zic asa a fost destinat persoanelor cu dizabilitati dar la o adica oricine poate sa profite. Lentilele sunt exact ca si unele normale doar ca acestea urmaresc miscarea ochilor. Cu ajutorul unui receiver se transmite informatia prin bluetooth la PC si acesta misca cursorul. As avea o singura nelamurire. Nu am gasit pe niciunde. Cum dai click? Ca ideea in sine e sa nu folosesti mana ce o tineai pe mouse. Si daca clickul e pe clipit, risti sa dai click-uri pe unde nu vrei. Daca cumva gasiti mai multe informatii sa imi spuneti si mie. It would be very nice to click by pressing your nose. Aia chiar mi-ar placea. hihi. Daca gasiti un site sau informatii sa ma informati va rog.

New music

Am uitat sa scriu despre Sounds of 2009. Topul BBC suna cam asa: Little Boots, White Lies, Florence & The Machine, Empire of the Sun si La Roux. Se pare ca Florence & The Machine si Lttle Boots incep sa devina tot mai cunoscuti ei ocupand si primele 2 pozitii la UK critic awards. Pe mine Florence nu prea m-a miscat sincer sa fiu. In schimb Little Boots e geniala. Ea canta la pian, tenori-on si stylophon in acelasi timp. She is more gifted than Napoleon is so beware. E intradevar minunata, realisti fiind. Muzica anul asta are tendinte si mai electro decat anii trecuti. Cam toata lumea foloseste sintetizatoare si instrumente tot mai ciudate. Lttle Boots are si o voce minunata. Acum mi-am amintit ca am citit despre ea ca a facut si un turneu european cu o trupa de jazz la varsta de 17 ani, ceea ce e ceva, inainte sa se apuce de proiectul asta. Are 2 EP-uri lansate pana acum. Unul anul trecut si celalalt anul asta. Pur si simplu merita sa o asculti. Un alt personaj ce mi-a atras atentia a fost Passion Pit. Tot un electo artist din UK ce are un videoclip minunat la melodia Sleepyhead. E unul din cele mai originale si inovatoare clipuri ce le-am vazut in ultima vreme. El are doar un EP dar abia sa ii albumul. Pe cei doi o sa ii urmaresc in mod special in urmatoarea vreme. Totusi o sa mai mentionez inca un artist electro, synth-pop. Ceva de genu canta si isi zice Frankmusic. Are muzica ce cred ca o sa fie auzita mult prin cluburi mixata de DJ. E o muzica care dupa parerea mea de necunoscutor total al scenei electronice cred ca o sa se muleze perfect la mixuri. :D Stiu ca am zis ca Frankmusic o sa fie ultimul dar mi-am amintit de La Roux. Ei nu ii dau mare importanta pe mainstream dar o sa fie parerea mea o artista ce o sa fie intodeauna on the thin line between comercial and underground. E ciudata, cu un sound din anii 85, coafura ce nu vezi in fiecare zi, se imbraca interesant. Daca nu o sa impresioneze prin muzica atunci prin imagine o sa o faca sigur.

You've heard it before from me. I'm not a music critic. I'm just a big fan of music. And this is my opinion.

In the memory of The Beatles

Ma uitam pe calendarul de la Wikipedia de curiozitate, sa vad ce s-a intamplat azi in decursul istoriei. Am vazut mai multe chestii interesante dar una din ele mi-a atras atentia in mod special. Pe 28 ianuarie 1969 The Beatles si-au facut ultima aparitie pe acoperisul casei de discuri Apple. E un moment bun pentru a ne aminti de cea mai vanduta/aclamata/critica/iubita formatie. Cele mai multe number on albums, cele mai mari incasari in state iar dupa despartire au avut parte fiecare de o super cariera solo. Adica nici nu stiu de mai fac prezentari. Sunt figuri iconice in isoria muzicii si mai ales pop-rockului. Ei au fost printre artisii care mi-au influentat gusturile muzicale. As vrea sa va propun sa luam fiecare o zi din anul asta si sa ascultam doar The Beatles. Ma gandesc ca nu o sa se citeasca articolul asta doar maine. Pentru maine acea zi o sa fie maine. Abia astept sa reascult Sgt. Pepper's Lonely Heart Club Band si Let It Be. Albumele mele preferate de la ei. Bineinteles ca o sa ascult si The White Album. Abia astept. O sa las mai jos prima parte (sunt trei, toate puse pe youtube) din ultima lor aparitie. Enjoy and remember the old days when you first listened to a Beatles record.

Bobby

Incep sa am un program destul de incarcat si astfel incep sa am tot mai putin timp pentru alte activitati in afara de scoala. Dar totusi, my favorite spare time activity is music. In all forms. Indiferent daca ma documentez, ascult sau ma mai uit la un concert (tot mai rar in ultima vreme). Am gasit un clip pe youtube cu minunatul Bobby McFerrin. Cu totii il stim... Don't worry be happy :) . Un om simplu care nu are nevoie de nici o toba, chitara, saxofon, platan sau cine mai stie ce alte instrumente. Produce aceasta arta doar din corzile lui vocale. Un om impresionant. Enjoy the clip. :)

Daca asta a fost ultimul lucru care nu l-ati stiut

Just in case you didn't know how old is the internet.

This site is so funny.

www.howoldistheinternet.com