picture about arad

arad-timisoara

Duminica, ora 7:27 pm. Merg spre Timisoara. Toata lumea din compartiment doarme. Becul nu functioneaza. Fundal: Radiohead. Sa transform blogul intr-un jurnal? Maybe. Nu stiu inca. Mi se pare totusi ca aceste lucruri mai intime ar trebui tinute pentru mine. Inca o saptamana in Timisoara de partiale. Sambata il dau pe cel de la fizica. Inca nu am invatat nimic dar sper ca o sa ma descurc. Oricum am destul timp sa invat. O sa am o saptamana interesanta totusi. Tot saptamana asta o sa ma duc si la teatru. La Aualeu in Scart. E cred singura piesa care nu am vazut-o din stagiunea asta a lor. Chiar astept si sunt entuziasmat. Din cate am vazut au piese bune, simple si cu un mesaj destul de clar. Posterul mi se pare foarte interesant. E un poster alb cu negru desenat jocul spanzuratoarea si pe acele linii pe care ar trebui sa fie scris cuvantul ghicit scrie numele piese: Draga Elena. Vreau sa iau si la fizica o nota mare. Ma abitioneaza o groaza de chestii in Timisoara. Am venit oricum cu un plan concret in Timisoara si pana acum imi merge foarte bine. Sunt oricum foarte la inceput si nu are rost sa ma entuziasmez degeaba. Nici macar de prima sesiune de partiale nu am trecut. Consider ca o buna educatie formala va conduce la un drum bun in viata. Daca nu ma stradui din facultate nu o sa ajung niciunde. Si sincer ma abitioneaza si mediul in care studiez. Sper sa nu am deziluzii mari. Mi-e intr-un fel frica de asta. Fac tot ce e posibil sa imi indeplinesc visul. De cate ori imi pierd un pic motivatia incerc sa imi reamintesc de ce am venit aici si ce vreau sa fac. Take care you guys. Fight for yourselves.

O poveste intre multe altele

La insistentele unei foarte bune prietene am ajuns sa scriu articolul asta. Imi pare rau ca ajung sa scriu foarte putin sau mai deloc pe blog dar din pacate timpul liber este foarte putin si pur si simplu de multe ori sunt prea obosit pentru a face analize de tot felul. Trebuie sa recunosc ca pentru a deveni un student bun trebuie sa tragi tare si sa inveti. Am ajuns la concluzia ca facultatea se poate termina foarte bine si lejer cu note de 5 si 6 tinand totul intr-o petrecere si o veselie. Dar ca sa ai note mari chiar trebuie muncit si invatat destul de mult ce iti ia o parte importanta din timp. Oricum nu asta am vrut sa scriu ci o poveste foarte amuzanta ce mi s-a intamplat mie si prietenului meu A.

In seara zilei de vineri a concertat trupa Byron in Timisoara. Am fost o mica gasca, oameni foarte misto si draguti la acest concert in cafeneaua 700, un loc extrem de classy si plin de bun gust. O ambianta placuta, muzica excelenta, concert aproape acustic ce imbia totul intr-un cadru intim foarte dragut. Se facuse deja 2 si ceva dimineata si nici eu nici A nu mai aveam bani. Adica el avea 4,20 Ron si eu 3 Ron. Eu ii imprumutasem ceva bani si urma sa ii inapoieze dimineata acea la ora 6:45 cand urma sa ne ducem cu trenul spre casa. La ora intalnirii eu aveam vreo 3 ore de somn la activ iar A nici macar una. El statea pe banca foarte lejer si savura din plin o doza de sprite cumparata cu 1,5 Ron de la alimentara din fata caminului. Eu l-am intrebat daca are totusi sa imi dea bani de tren. Foarte mandru, A mi-a raspuns ca are exact 2,70 Ron pentru biletul lui de tren cu reducere. Astfel aveam in total 5,7 Ron pentru bilet de tren. Mie imi mai trebuiau 3 Ron pentru biletul de tren. Astfel, ne pornim la 6:45 spre gara intr-un ritm extrem de lent. In loc de 35 de minute am facut vreo 45 -50. Eram extrem, extrem de lenti si de adormiti. Am scos din fata facultatii Electro 10 Ron pentru a putea sa imi cumpar si eu bilet. Ok. Totul e in regula. Ne luam biletele, ne ducem pe peron. Sta A sa fumeze o tigara. Trenul trebuia sa plece la 8:10. Sageata pana la Arad. Scria Oradea pe tren. Directia era buna. La 7:47 a zis conductorul:”hai ca pleaca”. Eu panicat din fire am crezut ca pierdem trenul si l-am luat tras in tren. Porneste trenul la 7:47. Urcasem in acceleratul de Oradea in loc de personalul de Arad. Ironia sortii era ca trenurile erau identice, la 15 min diferenta si mergeau in aceeasi directie. In momentul in care am realizat ca ne-am urcat in alt tren am bufnit amandoi in ras si am plecat spre conductor sa vedem ce putem face. Ne gandeam sa ne dam jos in Ronat (cum sa te dai jos in Ronat!! ), dar cum era accelerat, prima oprire era in Arad, ceea ce era destul de ok pentru noi oricum am lua povestea. Conductorul a zis: „Nicio problema, platiti amandoi 9,5 Ron de caciula si scapati”. Care era problema? A si-a dat toti banii pe biletul de tren si eu am avut initial 13 Ron din care 5 i-am dat si eu pe tren. Astfel am ramas cu 8,40 Ron. I-am explicat conductorului ca nu avem atatia bani. Pai in cazul asta s-a simtit obligat sa ne ceara un act de identitate. Dupa ce a verificat la toti din tren biletele a venit si la noi. Dupa ce ne-am primit o mica morala ne-au fost rostite urmatoarele cuvinte: „Dati lovelele la nasu’”. In momentul ala aproape ca am bufnit in ras dar i-am dat cei 8 Ron ce ii aveam. Am fost amenintati si cu un proces verbal de 400 Ron dar na ~am scapat~. Pana la urma am ajuns la ora 8 jumate in Arad pe un mega frig, cu 40 de bani in buzunar. Am mers inca o ora pe jos pana am acasa. Pe drum m-am intalnit cu o fosta colega de liceu, cu un fost coleg de generala, mama unui prieten si inca un vecin. Va dati seama cam ce se gandeau ei ca sunt la ora 9 dimineata pe jos prin Arad cu rucsacul in spate. A fost o poveste foarte haioasa si cu siguranta o amintire placuta.

Tin sa precizez ca articolul a fost scris pe tren la ora 11:26 pm in drum spre Arad dupa vreo 25 de ore de nesomn. Incep sa realizez ca imi place viata de student si patesc multe si sunt implicat in multe activitati. Nu prea am timp sa realizez ca traiesc niste vremuri foarte faine.

C u. Take care :)