Casete de vanzare?

Cum noaptea nu prea gasesc nimic la tv pentru a adormi mi-am facut un obicei in a asculta casete cu muzica. Doar ca am prea putine. Asa ca fac apel la toti cei care aveti casete ce stau prafuite pe ultimul raft din debara. Le cumpar, no problem. Ascultatul casetelor e ceva extrem de placut. Sa auzi acel sunet din background pe care a fost inregistrata melodia. Superb. Va rog sa ma contactati daca aveti ceva pe acasa/la parinti/bunici.

Kind of Blue

Simt ca trebuie sa scriu despre jazz. Trebuie, dar si vreau sa scriu. Este un moment mult prea important ca sa nu il consemnez. Sunt un fan inrait al muzicii de cativa ani si al jazzului de vreo doi si ceva. Astazi implineste albumul meu preferat din jazz jumatate de secol. Este probabil si cel mai important album din acest gen de muzica al tuturor timpurilor. 17 august 1959 a fost data lansarii albumului. Tot in acel an a fost inclus in National Recording Registry, acolo unde intra doar discurile care sunt "culturally, historically, or aesthetically important, and/or inform or reflect life in the United States". In 2008 a pimit patru discuri de platina si s-a situat pe locul 12 in topul celor mai importante 500 de albume intr-un clasament al revistei Rolling Stone.
Albumul este unul minunat. Are 48 de minute de magie pura. Incepe cu "strigatul" lui Miles Davis catre generatia bebop prin melodia "So what". Doreste o indepartate, o eliberare din "agresivitatea" epocii sale. Urmeaza, "Freddie Freeloader", etapa de evadare din curent si cautarea unei noi generatii, al unui nou suflu, al unei noi directii in jazz. "Blue in Green", o melodie linistita cu un inceput minunat de trompeta si bas, continuand pe rand cu pian si saxofon, Bill Evans si John Coltrane. O progresie minunata de instrumente. Piesa reprezinta calmarea spiritului dupa primele doua melodii ce te tineau in priza de la evadarea din bebop. "All blues" imi sugereaza o multumire din numele lui Miles Davis generatiei blues, swing, big band pentru ca reusirea mentinerii in viata o parte din cultura Americii. Ultima melodie, "Flamenco Skethces" reprezinta odihna perfecta dupa creearea acestui nou suflu in interiorul muzicii, modal jazzul. La nici un deceniu dupa ce a inventat cool jazzul, Miles Davis isi confirma din nou statutul de muzician de prim rang de data aceasta mai puternic si mai frumos prin Kind of Blue.
Acest album este unul magic. Trebuie ascultat. Fiecare nota, fiecare solo, fiecare miscare este una splendida. E vocea unei intregi generatii. Probabil cea mai prolifica si mai inzestrata generatie din istoria jazzului.

Am postat un filmulet de pe youtube. Ii invit pe toti cei care mi-au citit articolul sa se uite si la clip. E dedicat albumului si analizat pe scurt (mult prea scurt) de catre mari artisti de jazz, toti lucrand la un moment dat cu Miles. Probabil am fost extrem de subiectiv in articolul acesta dar am simtit ca trebuie sa scriu.

"Don't play what's there, play what's not there." - Miles Davis

Play me, I'm yours

De proiectul Play me, I'm yours am auzit de la TV de la un jurnal de stiri. Este vorba despre ideea unui artist englez cred, Luke Jerram. Pentru a cunoaste lumea din jur, pentru a promova noi talente, pentru a colora viata metropolelor s-a gandit sa amplaseze 30 de piane in diferite locatii ale oraselor. In Birmingham in peste trei saptamani s-au adunat aproximativ 140, 000 in jurul pianelor. Putea sa cante oricine, la orice ora absolut orice. Mi se pare foarte frumos ca lumea se aduna in jur si canta si se distrau, se deconectau pentru cinci minute de cotidianul din jurul lor. De mentionat este ca in Londra nu s-a avariat niciun pian in timpul actiunii. In Londra actiunea a avut loc in timpul City if London Festival. Chiar mi-ar placea sa se intample asa ceva si in Arad sau in Romania. Vreau sa vad actiuni culturale, vreau sa vad ca se intampla ceva in jurul meu. Nu mai vreau bratari fosforescente si mici. Vreau muzica, teatru si bun simt.

Garana Jazz Fest

I'll have this post written on English from several reasons. This is an extension for the review of Raoul on his blog (find link on the bottom of the page) and because people must find out how great this Romanian Festival can be. I don't like to get to personal on my blog so I'll put the spotlight on the gigs.
The schedule was quite well structured and in every evening there was at least one Romanian band playing which I consider it is extremely good. They didn't totally respected the order on the poster but it was OK.
Friday they had a delay of like two hours I guess and started at about half past eight. Andrej Jagodzinski reminded me in some way of Esbjorn Svensson Trio. He had that calm and funny attitude in his style. The soft but challenging piano was quite nice. Jazz de Necaz is a new jazz band from Timisoara. The most of the band is still studying in the University but I must say that Lucian Nagy at sax is great. He is probably the best young player in the country. I must say that I don't like guitar jazz. I don't think that guitar has its place in jazz. Terje was too rock for me. I can't really say an objective opinion about him. The last group was Nick Bartsch's band from Switzerland. They were absolutely amazing. They have fresh, energic, progressive style. They were wow!
Saturday it was the day. Everything seemed to be fine. But it was something in the air and it was not love. It was the heaviest rain my body experienced in his life.I didn't really like Platonic. I mean they were good but not that good. Bega Blues band were the next. They are an experienced band from Timisoara. It was a pro blues show. A festival like this needs a band like this from time to time. John Abercrombie was better than Terje. He seemed more jazzy. More like Scofield. It was nicer. But it was partially ruined by Udrea (but I don't really want to expand this part). He was a pro and did his job in a very nice way. Then it all started. It was the rain. Everybody ran under the kiosks and some went to their tents. Raoul had the genious idea to hide under the table. It was very nice. When we thought that it chilled down we were wrong. Anyway, we went "home" and had to rescue our houses. It was probably one of the craziest nights in my life. Saving tents at one a.m. with a flashlight on a heavy rain it is not easy but it is super funny. I am sorry I haven't seen the Helge Lien concert. It was held after the rain stopped. It must have been very nice.
Sunday was all about Nils Petter Molvaer. Misi Farkas Band opened everything. Trigon from Moldavia were next and they held a wonderful ethno-jazz concert. Everybody was mesmerized by their energy. Nils Petter was the shit! He was just what I expected. The chill guy that will make 8 000 people stop talking and listen to him and his cornet. I just felt extremely accomplished when I heard Song of Sand at the end. This was why I came 'till Garana. He did worth it. I don't know if he deserves the title of "the new Miles Davis" but he is great. He has a style few people can think about. I haven't seen Ulrich Drechsler. Sorry :D
I had probably one of my most amazing weekends in my life. I had great time and I must thank this to: Linda, Raoul, Stefan, Marmo, Oana, Io, Andrei, Cristina, Akos and Alecu. You did my weekend a wonderful one. Few of you like jazz but the fact we ate that watermelon, had that bath in the lake and laughed all along, eating 25 mici and 3 copanele, had the water fight, saving the spots at the concerts and saving our tents, sleeping in the car it made one of the funniest holidays I ever had.

PSPW!!!!!!!!!

P.S.: Vreti prune?

Am innebunit eu sau ce?

Mi-am propus sa nu scriu despre Michael Jackson dar in final vad ca o fac. Incepe sa ma enerveze o chestie totusi. Inainte de moartea lui Michael Jackson toata lumea ii recunostea muzica si originalitatea dar marea majoritatea credea ca ceea ce a facut in viata privata e de neconceput si inadmisibil. A dat un exemplu prost societatii incepand de la operatiile la piele la tinutul bebelusului deasupra balconului si culminand cu acuzatiile de molestare. Nimeni aproape nu il vedea in stare terminand super turneul ce urma sa se desfasoare la Londra. Michael Jackson is now dead. Imi pare rau pentru el. Era mult prea tanar. Dar nu depsre asta vreau sa vorbesc. Toata lumea, si vorbesc la propriu acum, chiar toata lumea si-a schimbat parerea de el. Acum este recunocut ca fiind ca fiind o personalitatea pozitiva si extrem de influenta pozitiv. Am auzit la televizor mai nou oameni ce ziceau ca acele operatii estetice au fost facute sub presiune si ca s-a folosit lumea de imaginea lui pentru a-l pune sub acuzarea de molestare. Si el era in stare sa termine toate concertele pentru ca avea o conditie fizica buna si ca altfel nu ar fi primit acordul medicilor pentru concerte.
Ce e mult, e mult. Inteleg ca a fost super megastar dar totusi. De ce nu s-a vorbit de el asa frumos si inaintea de moartea lui? De ce nu s-a facut o mediere intre ce se zice acum si atunci si sa se vorbeasca asa si inaintea si dupa moarte lui? Ce-i adevarat, poate ca imi exprim o parere gresita acum pentru ca nu am realizat prea multe cand Printesa Diana sau Freddie Mercury au murit, nu prea stiu cum se intampla al inmormantari de astea gigant. Iar cand John Lennon a murit nici nu ma nascusem. E ciudat totusi ca lumea reactioneaza asa. A fost un om atipic oricum. Am citit pe un ziar electronic ceva de genu: "Macar nu s-a dus la femei si nu a baut si s-a drogat. A stat la vata pe bat, se juca cu copilasii si traia in Neverland." Mi s-a parut foarte dragut. Ce a facut este facut, ce rost mai are sa o intoarca lumea pe dos. This is it, we must get used to it.

Happy Birthday Sir Paul!

Astazi e ziua lui Sir Paul McCartney. Nu tin evidenta la nume dar pur si simplu s-a nimerit sa dau peste el astazi. El este in mare parte vinovat pentru formarea grupului Beatles, so he deserves a big thank you. Melodia mea preferata scrisa de Paul e "Let it Be". V-am lasat cu ea

Pe langa asta am mai vrut sa scriu un big welcome pentru oricine vrea sa mearga la Garana anul asta. As cam vrea sa ajung pe acolo daca planurile din viitorul apropiat ies bine. Cine mai vrea sa vina is welcomed to join anytime. Anul asta vine un trompetist foarte bun din Norvegia. Il cheama Peter Nils Molvaer. Eu cel mai mult pentru el m-as duce.

Music is the reflection of our souls

Mai demult, o buna prietena de a mea mi-a promis niste casete cu muzica jazz. Stia ca imi place. Eram extrem de entuziasmat ca wow.. casete cu jazz. Abia asteptam sa pun fizic mana pe o caseta de jazz. Parca iti da un iz aparte. Mai ales ca jazz-ul nu inseamna doar muzica in sine... inseamna si istoria din spatele muzicii, povestile, interpretarile, concertele, dedicarea, pasiunea, frumusetea. Pentru mine asta inseamna. Mi-a spus ca unul era cu John Hicks si celalalt cu Peter Moffitt. De John Hicks am mai auzit dar nu imi zicea prea multe. In afara ca am auzit numele, de Moffitt deloc. Am cautat apoi pe net dupa ei. De Moffitt nici acum nu stiu prea multe. Hicks in schimb a fost intr-o trupa puternica de prin anii '65, The Jazz Messengers. Eram sincer curios, nu ma gandeam la nu stiu ce calitate. M-am intalnit cu prietena respectiva dupa vreo 2, 3 luni in care aproape ca am uitat unul de altul si mi-a dat casetele sa le ascult. Deci caseta cu Hocks este absolut geniala. Este vorba despre o inregistrare din '92 cu Clark Terry, Greg Gisbert, Ron Carter, Grady Tate, Joshua Redman si John Hicks. Este o caseta de la BMG, facuta integral in SUA. Artisti mega-mega buni cu Ron Carter in forma, si Johua Redman care vroia sa confirme dupa ce in '91 castigase concursul lui Monk. Este o inregistrare superba. Acum aproape ca in fiecare seara aceeasi caseta o ascult. Este un post-bop nemaipomenit. Si aud sunetul acela de caseta in fundal care probabil m-ar fi deranjat acum 10 ani cand ascultam doar la caseta. Mi-am reinstalat casetofonul parintilor mei in camera. Apoi m-am dus sa caut discurile de vinyl ce le ascultam cand eram mici. Am gasit toate povestile misto, atat de dor mi s-au facut in momentul acela de ele. Am gasit apoi super muzica ce acum 15 ani cand ascultam povestile acelea chiar nu ma interesa. Colectie: Wagner, Mahler, Tchaikovsky, Puccini, un disc Kenny Rogers. Asa ceva imi aduc aminte. Ca apoi sa constat in tot entuziasmul meu ca pick-up-ul nu mergea. E rupt acul cred. Am fost intr-un fel dezamagit. But what can I do? Macar am ramas cu jazz-ul. Si e splendid. Este o senzatie absolut speciala sa asculti caseta. Va recomand sa ascultati casete sau vinyl-uri cu atat mai mult daca aveti ocazia.

I want to Thank You my Friend :D. You make my day every time I listen to that cassette.

Hai ca e bine...

Totul a inceput cu Shakira in varf de forma in Timisoara. Nu mai fusese un super concert in Romania de ceva vreme. O artista care la vremea espectiva macina topurile din strainatate. Venea in Romania pe un stadion de vreo 30.000 de locuri. Si parca de acolo a inceput o avalansa de concerte in Romania de mare clasa. Cand mai aud ca mai vine cate un super artist in Romania imi vine sa imi dau cateva capete ca nu stau in Bucuresti. L-am intrebat pe prietenul meu loial Google cam ce a fost in ultimii cativa ani prin tarisoara asta mica si nevinovata. Stiam eu de cateva nume dar parca nu vroiam sa imi scape cineva. In trecut a venit un Michael Jackson prin 92, a mai venit o Metallica, apoi daca nu ma insel a mai revenit Jackson prin 98. Dar erau concerte izolate. Shakira daca nu ma insel a aparut prin Romania in 2004. Nu ma condamnati va rog daca ma pacalesc.

Cap de afis in 2006: Depeche Mode (de fapt, un concert de muzica electronica m-a indemnat sa scriu articolul asta). Nume mari ale rock-ului mai "suparat" au concertat: Lake of Tears, Uriah Heap, Tiamat, Lacrimosa si Therion. Duran Duran, Billy Idol, Groove Armada, DJ Vadim, Buena Vista Social Club si Sofa Surfers au aparut si ei pe scenele autohtone. Sigur au fost si concerte reusite si mai putin reustite. De asemenea acum mi-am amintit ca a fost si un concert Faithless pe stadionul Arcul de Triumf. Cica afost show acolo.

Avem acum si un festival (finally)... chiar ma bucur ca exista si asa ceva. Trebuia sa se faca pana la urma. Si din punct de vedere al headlines-urilor chiar ma tenteaza mai mult festivalul de la Bucuresti (c-o fi el B'estfest sau Bestival) si Sziget. To get back to the point. In 2007: Pink Martini, Deep Purple, Prodigy, Reamonn, Scorpions, Beyonce, Muse, Dandy Warhols, Anja Garbarek, Michael Bolton, Wu-Tang Clan, Yondeboi, Vienna Art Orchestra, Gogol Bordello. Sunt din ce in ce mai mirat de cate concerte au fost. Am gasit o lista imensa. Si am selectat doar cateva nume.

In 2008: Glodfrapp, Vive la fete, Crematory, Metallica, Lenny Kravitz, Massive Attack, Al Di Meola, Thievery Corporation, Koop, Tricky, Roisin Murphy, Kylie Minogue.

Anul asta iarasi sunt o serie de super concerte. Astea le cam zic din memorie ;)). Anul asta o sa fie prin Romania: Depeche Mode, Kraftwerk (ei sunt cei care m-au facut sa scriu articolul, pur si simplu nu mi-a venit sa cred ca o sa-i vad vreodata pe aici; mi se pareau prea giganti; never say never though), Moby, The Ting Tings, Franz Ferdinand, Claxons, Santana, Patrice, Ayo si punand punctul pe i... 26 august.. Madonna!

E foarte bine si ma bucur ca incepe sa se organizeze lumea pe aici. Uitati cate concerte. Eu va doresc sa depasiti cu bine criza si sa mergeti la cat mai multe concerte. Sunt momente extraordinare. Merita sa traieste fiecare clipa.

www.filarmonicaarad.ro

Ar trebui sa vizitati si voi site-ul. Am fost sa ma interesez zilele trecute de concertul din 26 februarie. Cum nu prea am drum pe acolo doar acum am observat 2 bannere mari pe care scria "Stagiune aniversara 2008-2009". Am vazut pe panoul cu anunturi stagiunea din februarie si martie. Este intr-adevar o stagiune aniversara la care merita sa mergem. Am uitat sa precizez. Filarmonica implineste 60 de ani de viata. De aceea este marele tam-tam. Am vorbit cu un domn extraordinar de placut si politicos, un adevarat gentleman, despre filarmonica din Arad vreo 10 minute cred. Era domnul de la casierie. Mi-a spus ca tot mai putina lume vine la filarmonica. Erau putine bilete vandute. Era marti ce e drept, dar totusi. In sala mare erau 12 bilete vandute. O sa va las mai jos stagiunea din martie. Poate o sa aveti chef sa mergeti pana la filarmonica. Sau de ce nu la teatru? Chiar acum duminica am vazut Turandot. O piesa frumoasa. Chiar reusita. Si extrem, extrem de clar realizata. O poveste frumoasa.

Joi, 5 Martie 2009 ora 19.00
Sala Palatului Cultural
Concert vocal simfonic
Carl Orff - Carmina Burana
Dirijor: Dorin Frandes
Solisti: Camelia Clavac, Valentin Racoveanu, Adrian Marcan
Dirijorul corului: Robert Daniel Radoias

Luni, 9 Martie 2009 ora 19.00
Sala Mica de Concerte
Filarmonica in Familie
Florescu Mario, Lucica si copiii in... "Prezent"

Joi, 12 Martie 2009 ora 19.00
Sala Palatului Cultural
Concert Simfonic
Dirijor: Cristian George Neagu
Solist: Daniel Goiti
Program: Nicolae Branzeu - Nocturna, Serghei Rahmaninov - Concertul nr. 2 in do minor pentru pian si orchestra op. 18, L. van Beethoven - Simfonia a V-a in do minor op. 67

Joi, 19 Martie 2009 ora 19.00
Sala Palatului Cultural
Folk Meets Symphonic - Seara de muzica irlandeza
Dirijor: Robert Houlihan
Solist: Neillidgh Mulligan (cimpoi irlandez)
Program: In program lucrari de Frederick May, Archibald James Potter, Ed Bennett, Neillidh Mulligan, John Larchet, Leroy Anderson. Eveniment realizat cu sprijinul Centrului de muzica Contemporana Dublin.

Luni, 23 Martie 2009 ora 19.00
Sala Mica de Concerte
Recital cameral
Georgiana Maria vioara
Sorin Dogariu pian
In program lucrari vioara si pian de G. Enescu si B. Bartok

Joi, 26 Martie 2009 ora 19.00
Concertul orchestrei de camera
Dirijor Radu Popa
Solist Gabriel Croitoru
Program
Antonio Vivaldi - Anotimpurile
P.I. Ceakovki - Serenada pentru orchestra de coarde in do major op. 48

Sper ca nu am scris programul asta degeaba. Daca am ambitionat cel putin un om sa mearga pana la filarmonica luna viitoare, ma simt implinit. Biletele sunt jenant de ieftine. Intre 10 si 15 RON pentru adulti si intre 2 si 7,5 pentru elevi si pensionari. Acum am gasit pe site programul. Bine ca m-am cinuit sa scriu de pe fluturas. Sper sa ne vedem pe acolo. Cheers!

New music

Am uitat sa scriu despre Sounds of 2009. Topul BBC suna cam asa: Little Boots, White Lies, Florence & The Machine, Empire of the Sun si La Roux. Se pare ca Florence & The Machine si Lttle Boots incep sa devina tot mai cunoscuti ei ocupand si primele 2 pozitii la UK critic awards. Pe mine Florence nu prea m-a miscat sincer sa fiu. In schimb Little Boots e geniala. Ea canta la pian, tenori-on si stylophon in acelasi timp. She is more gifted than Napoleon is so beware. E intradevar minunata, realisti fiind. Muzica anul asta are tendinte si mai electro decat anii trecuti. Cam toata lumea foloseste sintetizatoare si instrumente tot mai ciudate. Lttle Boots are si o voce minunata. Acum mi-am amintit ca am citit despre ea ca a facut si un turneu european cu o trupa de jazz la varsta de 17 ani, ceea ce e ceva, inainte sa se apuce de proiectul asta. Are 2 EP-uri lansate pana acum. Unul anul trecut si celalalt anul asta. Pur si simplu merita sa o asculti. Un alt personaj ce mi-a atras atentia a fost Passion Pit. Tot un electo artist din UK ce are un videoclip minunat la melodia Sleepyhead. E unul din cele mai originale si inovatoare clipuri ce le-am vazut in ultima vreme. El are doar un EP dar abia sa ii albumul. Pe cei doi o sa ii urmaresc in mod special in urmatoarea vreme. Totusi o sa mai mentionez inca un artist electro, synth-pop. Ceva de genu canta si isi zice Frankmusic. Are muzica ce cred ca o sa fie auzita mult prin cluburi mixata de DJ. E o muzica care dupa parerea mea de necunoscutor total al scenei electronice cred ca o sa se muleze perfect la mixuri. :D Stiu ca am zis ca Frankmusic o sa fie ultimul dar mi-am amintit de La Roux. Ei nu ii dau mare importanta pe mainstream dar o sa fie parerea mea o artista ce o sa fie intodeauna on the thin line between comercial and underground. E ciudata, cu un sound din anii 85, coafura ce nu vezi in fiecare zi, se imbraca interesant. Daca nu o sa impresioneze prin muzica atunci prin imagine o sa o faca sigur.

You've heard it before from me. I'm not a music critic. I'm just a big fan of music. And this is my opinion.

In the memory of The Beatles

Ma uitam pe calendarul de la Wikipedia de curiozitate, sa vad ce s-a intamplat azi in decursul istoriei. Am vazut mai multe chestii interesante dar una din ele mi-a atras atentia in mod special. Pe 28 ianuarie 1969 The Beatles si-au facut ultima aparitie pe acoperisul casei de discuri Apple. E un moment bun pentru a ne aminti de cea mai vanduta/aclamata/critica/iubita formatie. Cele mai multe number on albums, cele mai mari incasari in state iar dupa despartire au avut parte fiecare de o super cariera solo. Adica nici nu stiu de mai fac prezentari. Sunt figuri iconice in isoria muzicii si mai ales pop-rockului. Ei au fost printre artisii care mi-au influentat gusturile muzicale. As vrea sa va propun sa luam fiecare o zi din anul asta si sa ascultam doar The Beatles. Ma gandesc ca nu o sa se citeasca articolul asta doar maine. Pentru maine acea zi o sa fie maine. Abia astept sa reascult Sgt. Pepper's Lonely Heart Club Band si Let It Be. Albumele mele preferate de la ei. Bineinteles ca o sa ascult si The White Album. Abia astept. O sa las mai jos prima parte (sunt trei, toate puse pe youtube) din ultima lor aparitie. Enjoy and remember the old days when you first listened to a Beatles record.

Bobby

Incep sa am un program destul de incarcat si astfel incep sa am tot mai putin timp pentru alte activitati in afara de scoala. Dar totusi, my favorite spare time activity is music. In all forms. Indiferent daca ma documentez, ascult sau ma mai uit la un concert (tot mai rar in ultima vreme). Am gasit un clip pe youtube cu minunatul Bobby McFerrin. Cu totii il stim... Don't worry be happy :) . Un om simplu care nu are nevoie de nici o toba, chitara, saxofon, platan sau cine mai stie ce alte instrumente. Produce aceasta arta doar din corzile lui vocale. Un om impresionant. Enjoy the clip. :)

The CCC (Coldplay Christmas Carol)

I just received a mail from coldplay.com. They just released a new song and they uploaded an extract from their O2 Arena Concert. This is their Christmas present for the fans. Enjoy. :) I posted this as a remembrance. They made me one of the biggest presents of this year. (sorry for the bad positioning of the clip in the page and hope it didn't sound this post as cheesy as all the Christmas wishes).

Sounds of 2009

Abia astept sa iasa iarasi un super hit. Sa vina noul an melodii foarte bine realizate. Chiar is one hit wonder-urile ma bucura. Dar am o veste pentru marii iubitori de muzica. BBC are un proiect anual prin care anticipeaza viitoarele staruri in materie de muzica. Lista este realizata de 130 de dj/producatori/lyric writers/editori de reviste de specialitate. Deci se poate zice ca e o chestie destul de obiectiva. Si poti sa dai o doza destul de mare de incredere tinand cont de topurile facute anii anteriori. Se impun totusi doua conditii. Sa nu aiba artistul respectiv nici o melodie in UK top 20 si sa fie nou lansat. Rezultatele vor fi date la BBC Radio 6 din 5 pana in 9 ianuarie. Alte trupe castigatoare la "Sounds of...": 50 Cent (Sound of 2003), Keane (Sound of 2004), The Bravery (Sound of 2005), Corinne Bailey Rae (Sound of 2006) si Mika (Sound of 2007). Trupe ce au intrat in top 5: Franz Ferdinand, Wiley, Razorlight & Joss Stone (Sound of 2004), Bloc Party si Kaiser Chiefs (Sound of 2005), The Feeling & Guillemots (Sound of 2006) si Klaxons (Sound of 2007). Sunt super curios ce o sa fie in 2009. Va las si Sounds of 2008: 1. 1. Adele
2. Duffy
3. The Ting Tings
4. Glasvegas
5. Foals
6. Vampire Weekend
7. Joe Lean and the Jing Jang Jong
8. Black Kids
9. MGMT
10. Santogold

R.I.P. Anca Parghel :(

A fost una dintre cele mai mari voci romanesti din toate timpurile. R.I.P

Something I will never forget.

Am zis ca nu o sa public nici un articol despre eveniment si experientele traite la concertul Coldplay. Am zis ca nu e frumos totusi sa pun in evidenta acest lucru. Nu vreau sa par un "boaster" in postul urmator. Mai multi prieteni mi-au recomandat sa scriu despre concert si sa pun poze. Well.. cam asta am facut. I hope you'll enjoy reading! :)



Am plecat marti dimineata cu masina si pe la ora 11 30 am fost acolo. Ne-am cazat si am plecat spre stadion. Erau 6 km pana acolo. Am decis sa o luam pe jos. Intre timp sora-mea a pus ochii pe Burger King si am mancat acolo (mancarea nu mi-a placut sincer sa iti zic)... mai bun la McDonald's. Anyway, la ora 2:30 am ajuns la stadionsi am decis vazand vreo 20-30 de oameni. Am inceput sa vorbim cu 3 fete din Ungaria, cu 2 din Israel si cu un cuplu din Slovenia. Chiar erau ca lumea. Toata lumea ascundea camerele foto si video. Fiecare cum putea. Eu am ascuns camera in buzunarul interior de la geaca. Geaca am invelit-o invers ca in cazul in care imi scoate cineva, sa nu simta aparatul. Israelianul super inspirat si l-a infasurat in fular. Ma rog, toata lumea avea... dar defapt nu avea nimeni. La ora 6:30 ne-au lasat inauntru. In jurul arenei in spatele nostru s-au adunat peste 10 000 de oameni. In jurul arenei era un gard. Iar noi stateam in spatele gardului. Inainte sa se deschida portile, fanii se uitau la oamenii de la filtrele de securitate cu teama, entuziasm, era un adevarat spleen. La el si invers. Era o senzatie de nedescris. Si foarte multa incordare. La 6:30 fix ne-au dat drumul.



De la gard la arena erau in jur de 20 m. Acei 20 de m. au fost cei mai grabiti din viata mea. Iti dai seama ca au fugit 10 000 de oameni spre portile de acces. Mie mi-au scanat biletul, apoi i-au scanat biletul si la tipa care ne-a insotit la concert. Mie intre timp mi-au verificat si geanta. M-au pus sa imi scot geaca din geanta. Eu am scos geaca si nu si-au dat seama de aparat. Ma uit la soramea. Pe bilet erau 2 coduri de bare. Ii scaneaza primul cod de bare. Nu mergea. Am ramas blocat. nu am mai avut aer pentru 2 secunde. Bine ca la al doilea scanat i-au luat biletul. Am ramas socat. Nu o sa imi iasa imaginea din cap niciodata. Au verificat-o si pe ea in geanta. Eram in arena. Pe hol. Am strigat: 'where is the gate for standing places?'. Un om de paza mi-a aratat ca spre dreapta. Eram printre primii ajunsi la al treilea filtru. Am trecut cu greu si de filtrul ala. Apoi am coborat vreo 50 de scari. Am intrat intr-o arena imensa. Eram uluit. Era super mare locul. 15 000 de locuri goale. Nu prea am avut imp mult sa stam pe ganduri asa ca am inceput sa fugim spre gard. Toti sunetistii si oamenii de la lumini ne-au zis: 'Slow down, slow down'. Iti dai seama ca nimeni nu i-a bagat in seama. Toata lumea fugea spre locurile cele mai bune. Am ajuns cred mai putin de 10 s. la gard. Iti spun, a fost printre cele mai misto senzatii traite. Stiam ca o sa am parte de un concert minunat. Cand am realizat unde sunt am strigat din cat am putut de tare sa imi exprim bucuria: 'wooooooooohooooooooo'. Am fost foarte foarte bucuros ca eram la gard. Chiar vorbeam si cu cei de la celalat gard. de dupa arena. Ca ar fi pacat ca tocmai noi sa nu prindem locuri foarte in fata. Era o 6:30. La ora 8 intra Albert Hammond Jr. Nu mai puteam de nerabdare. Mie cel putin nu imi venea sa cred ca mai erau 90 min pana la concertul pe care nu credeam ca o sa il vad vreodata si eu eram in primul rand. Oamenii de ordine ne-au tot spus: 'No photos'. Cine ii baga in seama?



Ora 8:00. Intra pe rand membri formatiei Albert Hammond Jr. un pic plictisiti folosind jumatate de scena. Am zis ok. Nu canta foarte entuziasmati si nu discuta foarte mult cu publicul. M-au cam dezamagit in mare. Poate pentru ca erau in deschidere, poate nu aveau chef. Nu stiu. Pe mine m-a speriat atitudinea lor din 2 motive: unul este ca am dat o groaza de bani si am consumat exrem de multa energie si am sacrificat mult ca sa ajung acolo iar celalat motiv este ca am auzit ca se face show la concerte Coldplay. Au cantat melodiile lor de pe albume. Le-am recunoscut, dar asteptat mai mult. La 8:45 au iesit de pe scena. O armata de sunetisti, luministi, cameramani, oameni de ordine, au venit pe scena. O fata in jur de 25 de ani verifica fiecare metru patrat al scenei pentru siguranta formatiei. Fiecare membru al trupei avea cate un om ce fixa si acorda instrumentele. Impresionant cata lume s-a miscat cu o precizie elvetiana in decurs de 15 minute. Era ora 9:00. S-a facut liniste pe scena. S-a tras o cortina transparenta. S-a dat drumul la show. Mi s-a facut pielea de gaina (exact ca si acum) si a inceput Life in Technicolor. Mi-au dat lacrimile. Nu imi venea sa cred ochilor cand au iesit pe rand Chris, Guy, Jonny si Will. Toate luminile pe cortina. Umbre super mari se faceau dupa corpul lor de la luminile reflectate pe scena. Eram inmarmurit, socat, fericit. Eram intr-un amestec de sentimente pe care nu cred ca o sa il traiesc curand. In fata noastra statea Jonny. Urma Violet Hill. Extaz. Eram iesit din toate mintile. Am intrat sincer intr-o hipnoza de o ora si jumatate in care cand ieseam pentru cateva secunda ma cuprindeau momente de luciditate. Atunci ma uitam in spate. Vedeam ca sala se umpluse de la 3 sfert la full, ca nu mai aveai loc sa arunci un ac pe jos, ca sunt un norocos ca sunt printre cei 50 de oameni ce vad concertul din primul rand din cei 15 000. La a treia melodie am "In my place" a venit Chris impreuna cu Jonny pe catwalk-ul din stanga scenei si au defilat ca niste vedete. Pierduti fiind in lumea lor si nepasandu-le ce se intampla langa ei si-au dat din greseala un cap in cap.




la faza asta si-au dat cap in cap - pretty funny

La Clocks a fost incredibil. Toata lumea canta. Chris Martin era la pian. Splendid. Laserele "clasice" de culoare albastra au acoperit arena. Era minunat. A venit Lovers in Japan. O piesa care nu mi-a iesit in evidenta foarte mult pe album. O melodie ce nu mi-a placut mult. Pana la concert. A inceput Lovers in Japan. Am zis ca o sa cantam, o sa fie frumos. La mijlocul melodiei au inceput sa cada din tavanul arenei zeci de mii de fluri din confetii. A fost una din cele mai misto lucruri pe care le-am trait vreodata. Toata lumea se uita spre tavan si incerca sa prinda fluturii. Si eu, ca ceilalti, am mai pus ochii pe cate unul. Tocmai pusesem ochii pe unul mov. Nu am reusit sa prind fluturele. Tot schimba directia; sau ii faceam eu vant, sau din cauza boxelor (am stat vis-a-vis de boxe). Nu am reusit sa prind fluturele. Am continuat eu sa dansez si intorc capul spre Chris. Bodyguard-ul din fata mea, un tip aparent dur, avea in mana fluturasul mov care am vrut sa il prind si nu l-am prins. A fost un moment extrem de dragut.



the butterfly moment

Talk au cantat pe catwalk pe o varianta extrem de interesanta. La un moment dat au iesit de pe scena. In 2 minute au aparut in spatele arenei cantand pentru restul fanilor 2 melodii. Am uitat sa precizez ca au spus pe maghiara: "Jo itt lenni veletek!" (Ma simt bine sa ma aflu aici cu voi!). A cantat The Hardest Part singur pe pian cantand toata sala cu el. O senzatie care nu o poti descrie. Eram inmarmurit. Dar nu am putut sa savurez momentul pana la sfarsit pentru ca a inceput in forta Viva la vida, una din melodiile preferate de pe noul lor album. Extaz, fericire, iubire, afectiune. Doresc sa simta toata lumea ce am simtit eu la concert. A fost ceva unic. Melodia de bis chiar nu am stiut ce mai pot sa cante. Dar nu au cantat Yellow. Am gustat fiecare picatura, fiecare ciupire de coarda. Inca nu imi vine sa cred ca a trecut Chris Martin la 2 m de mine. Sunt pachetele individuale de energie. Am uitat sa mentionez. Lui Will, tobosarului, i s-a schimbat un disc in timpul concertului. Lui Jonny si lui Guy ii schimbau ghitarile in timpul concertului aproape la fiecare melodie.



Totul s-a termiant pe The Escapist. Am vazut oameni inlemniti, am vazut oameni plangand dar cei mai multi culegeau fluturasi ;)) . Un lucru ce nu am mai vazut niciodata in viata mea. 15 000 de oameni au iesit din arena fredonand Viva la vida. La metrou fredonau Viva la Vida, in statia de autobus erau fani. Peste tot, fani coldplay multumiti. Toti au iesit fericiti ca au vazut un spectacol pe cinste. Thank you Coldplay, thank you Budapest, thank you Hungary!

asta este cea mai buna compilatie pe care am gasit-o de la concert



:D have a wonderful day

Etnojazz Festival

In perioada 15-19 Octombrie se desfasoara prima editie a festivalului "Etnojazz". Sunt super incantat de idee. Nu am prea multe detalii. Atat stiu ca pretul biletului va fi in jur de 20 RON. Dar nimic nu e sigur. Concertele se vor desfasura in Club Taboo (langa vechiul club Frontiera - noul Flex) si la Hotel Continental (Continental Forum). Dupa site-ul Casei de Cultura concertele vor incepe la ora 21. Cand aflu mai multe completez.

Programul e cam asa:

15 octombrie
Pavel Fajt (Cehia)

16 octombrie
Alexandra Ivan
Alec Sandor
Luiza Ivan
(Premiul juriului la Montreux)
Peter Sarosi
Jo Sebastian

17 octombrie
nemEZ (Timisoara)
Neofolk (Ungaria)

18 octombrie
Farfarelo (Germania)

19 octombrie
Jazz dă năcaz (SUA, Romania)
Swing Manush Band si Lavinia Raducanu

I'm so excited
And I just can't hide \:d/.

I need your help!

Nu stiti ceva media playere bune. In afara de winamp, windows media player si itunes. Am nevoie de altceva. Precum stiti, urasc winampul. Il folosesc de o luna si nu mai pot. Foloseam pana nu demult Billy de la Sheep Friends dar din anumite motive nu mai pot sa il folosesc. Vreau ceva nou. Astept propuneri. :D Orice propunere este bine venita. Thanks a lot.

Richard Wright a decedat

Unul din cei mai mari artisti contemporani a decedat ieri la varsta de 65 de ani. Suferea de cancer. S-a nascut pe 28 iulie 1943. Nu am cuvinte. Membru fondator Pink Floyd, a contribuit la compunerea celor mai mari albume ale formatiei: The Wall, Division Bell, Dark Side of the Moon, Wish you were here. A compus si una din melodiile mele preferate semnate Pink Floyd: "Time". Pianist autodidact, Richard Wright are 3 copii din 2 casatorii. Multumim pentru tot.

Va las sa ascultati una din marile lui creatii.

Pink Floyd - Time

Things you don't say to your wife

Comediantul Tim Hawkins prelucrand o melodie Green Day. :D Pretty funny.