Monday 20 April 2009

Music is the reflection of our souls

Mai demult, o buna prietena de a mea mi-a promis niste casete cu muzica jazz. Stia ca imi place. Eram extrem de entuziasmat ca wow.. casete cu jazz. Abia asteptam sa pun fizic mana pe o caseta de jazz. Parca iti da un iz aparte. Mai ales ca jazz-ul nu inseamna doar muzica in sine... inseamna si istoria din spatele muzicii, povestile, interpretarile, concertele, dedicarea, pasiunea, frumusetea. Pentru mine asta inseamna. Mi-a spus ca unul era cu John Hicks si celalalt cu Peter Moffitt. De John Hicks am mai auzit dar nu imi zicea prea multe. In afara ca am auzit numele, de Moffitt deloc. Am cautat apoi pe net dupa ei. De Moffitt nici acum nu stiu prea multe. Hicks in schimb a fost intr-o trupa puternica de prin anii '65, The Jazz Messengers. Eram sincer curios, nu ma gandeam la nu stiu ce calitate. M-am intalnit cu prietena respectiva dupa vreo 2, 3 luni in care aproape ca am uitat unul de altul si mi-a dat casetele sa le ascult. Deci caseta cu Hocks este absolut geniala. Este vorba despre o inregistrare din '92 cu Clark Terry, Greg Gisbert, Ron Carter, Grady Tate, Joshua Redman si John Hicks. Este o caseta de la BMG, facuta integral in SUA. Artisti mega-mega buni cu Ron Carter in forma, si Johua Redman care vroia sa confirme dupa ce in '91 castigase concursul lui Monk. Este o inregistrare superba. Acum aproape ca in fiecare seara aceeasi caseta o ascult. Este un post-bop nemaipomenit. Si aud sunetul acela de caseta in fundal care probabil m-ar fi deranjat acum 10 ani cand ascultam doar la caseta. Mi-am reinstalat casetofonul parintilor mei in camera. Apoi m-am dus sa caut discurile de vinyl ce le ascultam cand eram mici. Am gasit toate povestile misto, atat de dor mi s-au facut in momentul acela de ele. Am gasit apoi super muzica ce acum 15 ani cand ascultam povestile acelea chiar nu ma interesa. Colectie: Wagner, Mahler, Tchaikovsky, Puccini, un disc Kenny Rogers. Asa ceva imi aduc aminte. Ca apoi sa constat in tot entuziasmul meu ca pick-up-ul nu mergea. E rupt acul cred. Am fost intr-un fel dezamagit. But what can I do? Macar am ramas cu jazz-ul. Si e splendid. Este o senzatie absolut speciala sa asculti caseta. Va recomand sa ascultati casete sau vinyl-uri cu atat mai mult daca aveti ocazia.

I want to Thank You my Friend :D. You make my day every time I listen to that cassette.

2 comments:

Anonymous said...

The Nyuszi powa' may be with you my son!

norbi said...

and the bunny went hop hop all the way home... i love happy endings