Trip to Timisoara

Am fost vineri intr-o vizita scurta in Timisoara. M-am gandit sa merg cu trenul de 2:30. Nu stiu de ce am avut impresia pana cand am ajuns in gara ca o sa merg foarte lejer in super conditii de sageata. Visele mi s-au spulberat cand am vazut ca va trebui sa merg pana pe linia 6 (care by the way nici nu are iesire din pasaj) si sa ma urc intr-un tren vai de capul lui. Am trecut prin pasaje, peste linii si m-am urcat la ora 1:55 intr-un tren personal (banui ca stiti cum arata). Aveam impresia ca o sa stau singur in vagon si sincer speram la asta. Nu aveam chef sa imi vina cineva cu miros infernal de transpiratie sau tanti din Chisineu Cris care sa isi spuna povestea vietii. Eram extrem de linistit si am si inchis usa compartimentului sa fiu sigur de o treaba. Ma trezesc in vreo 5, maxim 10 minute, cu o fata cam de varsta mea care a vrut sa stea in compartiment. Ce-i adevarat compartimente goale nu prea mai erau. Si i-am zis normal sa stea. Preferam sa stau cu ea decat cu persoane io stiu de care mai ciudate. Era foarte zambitoare si parea foarte de treaba. M-a intrebat de unde sunt si unde merg. Am povestit doua cuvinte unul cu celalalt. Mi-a zis ca are 17 ani si e din Petrosani. Ce mi s-a parut extrem de dragut e ca mi-a zis ca vine aproape in fiecare saptamana din Petrosani in Timisoara doar pentru ca ii place orasul. Mi-a povestit ca face snowboard si cum ca pe varful Retezatului mai e zapada. Chiar mi-a facut placere sa vorbesc cu ea poate tocmai pentru ca nu o cunosteam. Apoi a mai intrat cu noi o fata in compartiment care era in anul II la limbi in Timisoara. Si ea extrem de treaba am vorbit mult si bine. In Aradul Nou a mai venit un tip de vreo 30 de ani care a dormit mai gata tot drumul. Printre cateva randurri de somn a si raspuns la vreo doua telefoane. Mi s-a parut extrem de simpatica faza de a discuta cu persoane cu care esti constient ca exista o probabilitate mare de a nu le mai vedea inca o data. Fiecare a povestit cate ceva. Eu am povestit un pic de bac ca aveam foile cu Iona in mana (fiind decis sa invat pe tren - nu mi-a iesit :p). Tipa de la litere a mai povestit de facultate si de ceva profi, cea din Petrosani de cum e viata pe la munte. Am mai povestit de peripetii de prin excursii si calatorii cu trenul. De o singura chestie imi pare rau. Ca am facut cunostinta cand am coborat din tren. Era mai interesant daca ramaneam anonimi unul pentru celalalt. Astfel am aflat ca pe fata din Petrosani o cheama Ligia si pe cea de la litere Anca.