Trip to Timisoara

Am fost vineri intr-o vizita scurta in Timisoara. M-am gandit sa merg cu trenul de 2:30. Nu stiu de ce am avut impresia pana cand am ajuns in gara ca o sa merg foarte lejer in super conditii de sageata. Visele mi s-au spulberat cand am vazut ca va trebui sa merg pana pe linia 6 (care by the way nici nu are iesire din pasaj) si sa ma urc intr-un tren vai de capul lui. Am trecut prin pasaje, peste linii si m-am urcat la ora 1:55 intr-un tren personal (banui ca stiti cum arata). Aveam impresia ca o sa stau singur in vagon si sincer speram la asta. Nu aveam chef sa imi vina cineva cu miros infernal de transpiratie sau tanti din Chisineu Cris care sa isi spuna povestea vietii. Eram extrem de linistit si am si inchis usa compartimentului sa fiu sigur de o treaba. Ma trezesc in vreo 5, maxim 10 minute, cu o fata cam de varsta mea care a vrut sa stea in compartiment. Ce-i adevarat compartimente goale nu prea mai erau. Si i-am zis normal sa stea. Preferam sa stau cu ea decat cu persoane io stiu de care mai ciudate. Era foarte zambitoare si parea foarte de treaba. M-a intrebat de unde sunt si unde merg. Am povestit doua cuvinte unul cu celalalt. Mi-a zis ca are 17 ani si e din Petrosani. Ce mi s-a parut extrem de dragut e ca mi-a zis ca vine aproape in fiecare saptamana din Petrosani in Timisoara doar pentru ca ii place orasul. Mi-a povestit ca face snowboard si cum ca pe varful Retezatului mai e zapada. Chiar mi-a facut placere sa vorbesc cu ea poate tocmai pentru ca nu o cunosteam. Apoi a mai intrat cu noi o fata in compartiment care era in anul II la limbi in Timisoara. Si ea extrem de treaba am vorbit mult si bine. In Aradul Nou a mai venit un tip de vreo 30 de ani care a dormit mai gata tot drumul. Printre cateva randurri de somn a si raspuns la vreo doua telefoane. Mi s-a parut extrem de simpatica faza de a discuta cu persoane cu care esti constient ca exista o probabilitate mare de a nu le mai vedea inca o data. Fiecare a povestit cate ceva. Eu am povestit un pic de bac ca aveam foile cu Iona in mana (fiind decis sa invat pe tren - nu mi-a iesit :p). Tipa de la litere a mai povestit de facultate si de ceva profi, cea din Petrosani de cum e viata pe la munte. Am mai povestit de peripetii de prin excursii si calatorii cu trenul. De o singura chestie imi pare rau. Ca am facut cunostinta cand am coborat din tren. Era mai interesant daca ramaneam anonimi unul pentru celalalt. Astfel am aflat ca pe fata din Petrosani o cheama Ligia si pe cea de la litere Anca.

Music is the reflection of our souls

Mai demult, o buna prietena de a mea mi-a promis niste casete cu muzica jazz. Stia ca imi place. Eram extrem de entuziasmat ca wow.. casete cu jazz. Abia asteptam sa pun fizic mana pe o caseta de jazz. Parca iti da un iz aparte. Mai ales ca jazz-ul nu inseamna doar muzica in sine... inseamna si istoria din spatele muzicii, povestile, interpretarile, concertele, dedicarea, pasiunea, frumusetea. Pentru mine asta inseamna. Mi-a spus ca unul era cu John Hicks si celalalt cu Peter Moffitt. De John Hicks am mai auzit dar nu imi zicea prea multe. In afara ca am auzit numele, de Moffitt deloc. Am cautat apoi pe net dupa ei. De Moffitt nici acum nu stiu prea multe. Hicks in schimb a fost intr-o trupa puternica de prin anii '65, The Jazz Messengers. Eram sincer curios, nu ma gandeam la nu stiu ce calitate. M-am intalnit cu prietena respectiva dupa vreo 2, 3 luni in care aproape ca am uitat unul de altul si mi-a dat casetele sa le ascult. Deci caseta cu Hocks este absolut geniala. Este vorba despre o inregistrare din '92 cu Clark Terry, Greg Gisbert, Ron Carter, Grady Tate, Joshua Redman si John Hicks. Este o caseta de la BMG, facuta integral in SUA. Artisti mega-mega buni cu Ron Carter in forma, si Johua Redman care vroia sa confirme dupa ce in '91 castigase concursul lui Monk. Este o inregistrare superba. Acum aproape ca in fiecare seara aceeasi caseta o ascult. Este un post-bop nemaipomenit. Si aud sunetul acela de caseta in fundal care probabil m-ar fi deranjat acum 10 ani cand ascultam doar la caseta. Mi-am reinstalat casetofonul parintilor mei in camera. Apoi m-am dus sa caut discurile de vinyl ce le ascultam cand eram mici. Am gasit toate povestile misto, atat de dor mi s-au facut in momentul acela de ele. Am gasit apoi super muzica ce acum 15 ani cand ascultam povestile acelea chiar nu ma interesa. Colectie: Wagner, Mahler, Tchaikovsky, Puccini, un disc Kenny Rogers. Asa ceva imi aduc aminte. Ca apoi sa constat in tot entuziasmul meu ca pick-up-ul nu mergea. E rupt acul cred. Am fost intr-un fel dezamagit. But what can I do? Macar am ramas cu jazz-ul. Si e splendid. Este o senzatie absolut speciala sa asculti caseta. Va recomand sa ascultati casete sau vinyl-uri cu atat mai mult daca aveti ocazia.

I want to Thank You my Friend :D. You make my day every time I listen to that cassette.

celebrate originality

haha... ce nice. L-am vazut pe Ilie Nastase in clip-ul asta de la Adidas. Foarte misto. E intre Katy Perry si David Beckham. Si este cred singura vedeta veterana de acolo. Respect mate. Respect.

National identity

Pentru a sarbatori 10 ani de BRD in Romania s-au realizat 2 reclame prin care se promoveaza ideea de identiate nationala. Demult nu am mai pus reclame. Acum 5 minute le-am vazut la televizor si mi-au placut la nebunie. Ar fi interesant sa vedem o reactie al unui om din exteriorul tarii. Cineva care a trait afara acele vremuri. Initiativa mi se pare excelenta si reclamele (din ochii unui necunoscutor) mi se pare foarte bune.

now this is what i'm talking about

Poza asta este "cartoon of the day" pe 22 martie, adica azi, pe The Indepenent. Google knows everything, google maps, google ocean, google earth, google streets, igoogle. GOOGLE is everywhere. Even in the Oxford dictionary. Why apple, microsoft, coca-cola, ipod or windows are not there? They deserve it too. M-a amuzat atat de tare desenul asta. Daca traiesti intr-o super metropola ca NY, Londra, Washington D.C. poti sa urmaresti mai gata pe oricine. This is so hilarious.

Hai ca e bine...

Totul a inceput cu Shakira in varf de forma in Timisoara. Nu mai fusese un super concert in Romania de ceva vreme. O artista care la vremea espectiva macina topurile din strainatate. Venea in Romania pe un stadion de vreo 30.000 de locuri. Si parca de acolo a inceput o avalansa de concerte in Romania de mare clasa. Cand mai aud ca mai vine cate un super artist in Romania imi vine sa imi dau cateva capete ca nu stau in Bucuresti. L-am intrebat pe prietenul meu loial Google cam ce a fost in ultimii cativa ani prin tarisoara asta mica si nevinovata. Stiam eu de cateva nume dar parca nu vroiam sa imi scape cineva. In trecut a venit un Michael Jackson prin 92, a mai venit o Metallica, apoi daca nu ma insel a mai revenit Jackson prin 98. Dar erau concerte izolate. Shakira daca nu ma insel a aparut prin Romania in 2004. Nu ma condamnati va rog daca ma pacalesc.

Cap de afis in 2006: Depeche Mode (de fapt, un concert de muzica electronica m-a indemnat sa scriu articolul asta). Nume mari ale rock-ului mai "suparat" au concertat: Lake of Tears, Uriah Heap, Tiamat, Lacrimosa si Therion. Duran Duran, Billy Idol, Groove Armada, DJ Vadim, Buena Vista Social Club si Sofa Surfers au aparut si ei pe scenele autohtone. Sigur au fost si concerte reusite si mai putin reustite. De asemenea acum mi-am amintit ca a fost si un concert Faithless pe stadionul Arcul de Triumf. Cica afost show acolo.

Avem acum si un festival (finally)... chiar ma bucur ca exista si asa ceva. Trebuia sa se faca pana la urma. Si din punct de vedere al headlines-urilor chiar ma tenteaza mai mult festivalul de la Bucuresti (c-o fi el B'estfest sau Bestival) si Sziget. To get back to the point. In 2007: Pink Martini, Deep Purple, Prodigy, Reamonn, Scorpions, Beyonce, Muse, Dandy Warhols, Anja Garbarek, Michael Bolton, Wu-Tang Clan, Yondeboi, Vienna Art Orchestra, Gogol Bordello. Sunt din ce in ce mai mirat de cate concerte au fost. Am gasit o lista imensa. Si am selectat doar cateva nume.

In 2008: Glodfrapp, Vive la fete, Crematory, Metallica, Lenny Kravitz, Massive Attack, Al Di Meola, Thievery Corporation, Koop, Tricky, Roisin Murphy, Kylie Minogue.

Anul asta iarasi sunt o serie de super concerte. Astea le cam zic din memorie ;)). Anul asta o sa fie prin Romania: Depeche Mode, Kraftwerk (ei sunt cei care m-au facut sa scriu articolul, pur si simplu nu mi-a venit sa cred ca o sa-i vad vreodata pe aici; mi se pareau prea giganti; never say never though), Moby, The Ting Tings, Franz Ferdinand, Claxons, Santana, Patrice, Ayo si punand punctul pe i... 26 august.. Madonna!

E foarte bine si ma bucur ca incepe sa se organizeze lumea pe aici. Uitati cate concerte. Eu va doresc sa depasiti cu bine criza si sa mergeti la cat mai multe concerte. Sunt momente extraordinare. Merita sa traieste fiecare clipa.

what can be nicer?

Mi se intampla sa merg saptamanal de prin Alfa pana prin Aradul Nou cu tramvaiul. Am descoperit un lucru minunat. Iubesc cand vin inapoi. Stau vreo jumate de ora pe tramvai, am capul proptit pe geam si ascult muzica. E ora 5:30 - 6:00 pm. E o snzatie geniala sa stai in tramvai sa urmaresti cum se misca lumea in jurul tau, tu doar sa stai si sa observi "the motion". De multe ori ma gandesc sa imi iau o zi libera si sa stau intr-un tramvai vreo 2 3 ore si sa fac cateva tururi ale Aradului. Pe mine ma linistete. Poate suna ciudat. Si pentru unii chiar aiurea. Pentru mine poate e interesant ca nu circul aproape deloc cu mijloacele de transport in comun. Dar sa stai in tramvai si sa nu ai nici o grija, sau cel putin sa te faci ca uiti pentru 25-30 de minute ca nu ai nimic de facut, e genial. Lucrurile marunte din viata mea care merita sa le traisca oricine. Have a nice day folks! :)